BlurXTerminator 2.0 AI4: corectarea aberațiilor optice, testată în practică
După ce BlurXTerminator a fost actualizat la versiunea 2.0 (modelul AI4), cel mai mare punct forte este capacitatea puternică de corectare a aberațiilor optice. Acest articol adună impresiile mele din testele pe care le-am făcut cu tot felul de imagini „cu probleme” – de la aberațiile de margine și stelele alungite la fotografiere, până la recuperarea zonelor saturate din jurul stelelor strălucitoare.
Aberații de margine: stelele mici au redevenit rotunde
Să începem cu o imagine realizată cu un D810 și un Sigma ART 105mm f1.4 (diafragmat la f2). Acest tip de obiectiv are din start o aberație vizibilă la marginea cadrului, iar stelele sunt întinse în tot felul de forme. După corecția cu AI4, multe dintre stelele mici de la margine au redevenit, surprinzător, rotunde. Sincer, prima dată când am văzut acest efect am fost puțin șocat și m-am grăbit să actualizez programul.

Chiar și o alungire ușoară a stelelor la fotografiere poate fi salvată
Un coleg pasionat a menționat problema stelelor alungite la fotografiere. Din întâmplare, am găsit o imagine aruncată cu stele alungite (date subeșantionate) pentru a testa corecția cu AI4 – stelele alungite par toate să fi fost restaurate. Cea mai mare diferență față de imaginea cu aberație de margine este că aici stelele strălucitoare nu au căpătat o formă deformată „de porumbel”, ci au fost restaurate la fel, în formă rotundă.

Deconvoluția face galaxiile de fundal mai clare
Trecem la o imagine realizată cu un mic refractor (poreclit, în glumă, „lunetă-scobitoare”). Fundalul cadrului conține multe tipuri diferite de galaxii. După deconvoluția cu AI, galaxiile au devenit mai clare, iar stelele s-au micșorat ușor – uneori este nevoie de o a doua privire pentru a distinge stelele de galaxiile îndepărtate.

AI4 nu este mai bun decât AI2 în orice situație
Aici trebuie menționat un contraexemplu. Dacă telescopul folosit are tocmai problema „franjul violet” (stelele capătă o nuanță violet), la corecția cu BXT se recomandă trecerea la AI2, deoarece rezultatul corecției cu AI4 face să apară, dimpotrivă, un verde nenatural în jurul stelelor – franjul violet devine franj verde, ceea ce înseamnă doar schimbarea unei probleme cu alta. Modelul nou nu este mereu universal valabil; în anumite situații de aberație cromatică, modelul vechi poate fi mai potrivit.

Diferența esențială dintre AI4 și AI2 în zonele saturate
Există un exemplu foarte grăitor pentru progresul AI4: nebuloasa de reflexie IC 349 (Barnard’s Merope Nebula), de lângă Pleiade. Această nebuloasă de reflexie, situată lângă Merope, este de obicei acoperită de strălucirea stelei și trecută cu vederea la prelucrarea lui M45, deoarece stretch-ul întinde puternic atât stelele, cât și gazul înconjurător. Surprinzător, după fotografiere și stacking cu un refractor de 10 cm, a putut fi observată deja în faza liniară, iar după deconvoluția cu AI4, comparată cu imaginea telescopului spațial Hubble, chiar seamănă puțin cu aceasta.

Rezumând cele mai mari două diferențe ale AI4 față de AI2:
- Completează valorile de canal care lipseau din PSF în zonele saturate ale stelelor strălucitoare, astfel încât stelele trec de la un albastru-violet anormal la un alb-albastru mai normal.
- Pentru trăsăturile nestelare din apropierea zonelor saturate (de exemplu IC 349), poate produce un rezultat de deconvoluție mai bun.
Folosirea imaginilor Hubble ca referință de verificare
Extinzând acest obicei de comparare: în etapele târzii ale prelucrării imaginilor, mai ales la imaginile de galaxii, folosesc adesea imaginile telescopului spațial Hubble ca referință pentru comparație și învățare, pentru a confirma că anumite detalii mici există cu adevărat și nu sunt un artefact creat artificial în prelucrare.
Desigur, nici după BXT nu se poate obține o claritate ca la Hubble, dar cel puțin aspectul general, poziția regiunilor HII și poziția zonelor obscurate de praf pot fi toate potrivite. Ca în imaginea de mai jos: în stânga este M96 prelucrată de un coleg amator din date HST, iar în dreapta este M96 fotografiată și prelucrată cu un telescop de 12 cm, mărită la 500%. Faptul că se potrivesc este suficient pentru a aduce puțină mângâiere pentru efortul depus în prelucrare.
