Eliminarea gradienților de poluare luminoasă: ABE, DBE, Gradient Correction și GraXpert

Această imagine trebuia inițial să servească drept unul dintre exemplele de eliminare a gradientului într-o prezentare Sony, dar din lipsă de timp nu am ajuns să o prezint. Chiar de curând, PixInsight a lansat procesul Gradient Correction (GC), așa că am prelucrat-o din nou cu el, iar rezultatul s-a dovedit, în mod neașteptat, demn de consemnat.

Această imagine a fost făcută în urmă cu patru ani, înainte de a fotografia eclipsa inelară de Soare din zona Yunlin-Chiayi, surprinsă la întâmplare de pe balconul hotelului: fără flat și fără urmărire, iar zona luminoasă din partea de jos a cadrului este poluarea luminoasă a orașului Chiayi. Condițiile erau destul de nefavorabile, ceea ce a făcut din ea o piatră de încercare perfectă pentru tot felul de instrumente de eliminare a gradientului.

Aceeași imagine, o confruntare între mai multe instrumente

Anterior, făcusem manual DBE de mai multe ori, iar rezultatele au fost mereu destul de nesatisfăcătoare (a se vedea imaginea din dreapta jos). În schimb, când am introdus imaginea în ABE, rezultatul a fost neașteptat de bun (imaginea din centrul-sus). Iar surpriza de data aceasta a fost următoarea: rezultatul ABE, deja mai bun, prelucrat încă o dată cu GC (imaginea din dreapta sus), a produs cel mai bun rezultat dintre toate – centrul galactic a apărut din poluarea luminoasă, iar chiar și supracorecția pe care ABE nu reușise să o gestioneze (acea pată neagră puțin la stânga centrului imaginii) a fost eliminată tot în GC.

În plus, am testat și GC de unul singur (imaginea din stânga jos), precum și efectul celorlalte moduri din GraXpert (imaginea din centrul-jos), prezentând totul împreună în imaginea comparativă, pentru comparație.

Comparație în șase panouri a aceleiași imagini cu poluare luminoasă severă: rândul de sus, de la stânga, este Original, ABE, ABE+GC; rândul de jos, de la stânga, este GC, GraXpert, DBE

Câteva observații

Merită adăugat că, la această imagine, DBE ar trebui, teoretic, să poată obține același rezultat ca ABE; singura diferență este că punctele de eșantionare trebuie plasate corect, iar parametrii trebuie bine reglați, ceea ce necesită mult timp. Limita superioară a capacității instrumentului în sine rareori este problema; costul real constă în cât efort trebuie să investească persoana pentru a-l opera.

Pe acest tip de material, cu poluare luminoasă severă și fără flat sau urmărire, combinația de a pune bazele cu ABE și de a finaliza cu GC mi-a economisit de data aceasta destul de multă muncă și a permis ca centrul galactic, aproape înghițit de poluarea luminoasă, să iasă în sfârșit la iveală.